4 saptamani cu fructe 100%. Experienta mea: nu sunt ceea ce mananc; sunt ceea ce absorb

Fructele sunt unule dintre cele mai controversate alimente. Dupa unii, trebuie consumate cu moderatie, eventual doar ca desert. Se crede ca fructoza, in cantitati mari, poate duce la cancer ori la diabet. Un nutritionist celebru la tv spunea ca fructele nu sunt recomandate copiilor, fiind prea bogate in apa pentru un stomac mic, cum este cel al unui copil. Altii, cred ca fructele sunt raspunsul la orice problema legata de sanatate fizica si mentala, caci oamenii, ca primate, sunt construiti sa consume in special fructe. Sunt oameni (probabil destul de putini), care au o viata de care se bucura la maxim, consumand fructe exclusiv de ani de zile. In lumea asta larga, exista familii (si nu putine), care, alaturi de copiii lor, traiesc doar cu fructe, cu legume si cu verdeturi si seminte/nuci, sunt sanatosi si nu le lipseste nimic.

Getting Ironed (XVII). Getting free

Cei mai multi isi fac bilantul la final sau la inceput de an.  Eu il fac acum, la inceput de aprilie, caci in urma cu fix un an, rezultatele la analizele de sange aratau un nivel al hemoglobinei atat de scazut, incat, daca as fi avut in familie vreun medicinist, sigur ar fi chemat pe loc salvarea pentru o transfuzie de sange. Dar tocmai nivelul asta scazut al hemoglobinei m-a “fortat” sa adopt noi obiceiuri sau sa reiau “retete” vechi, care usor, usor, m-au “ridicat”, fizic si mental.

Getting Ironed (XVI). Where I am NOW

In urma rezultatelor “de speriat”, de la analizele din primavara, nemastiind bine spre ce se ma mai indrept (pe langa toate cate le faceam), prin martie, am apelat la OFT, o tehnica de masaj, care mi-a adus multe beneficii. Ce frumos iti scoate in cale Dumnezeu, oamenii de care ai nevoie! Cu ajutorul lui Lucian, a mainilor lui maiestre, dar si a conectivitatii pe care am avut-o cu el din primul moment, am primit ce aveam nevoie cel mai mult in acea perioada: relaxare. Fetele noastre spun ca Lucian seamana cu Mos Craciun. 🙂 Iar “Mosul” stie intotdeauna unde sa maseze, ce gand sa iti trimita si ce vorbe sa rosteasca (asta si pentru ca Lucian e maestru in multe “discipline”).

Getting Ironed (XV). Que sera, sera…

Que sera, sera…(2016)

Trecuse mai mult de-un an de la ultimele analize. Pur si simplu, am refuzat sa le mai repet. Poate si fiindca preferam sa nu mai stiu…Tot sportul m-a impins sa le repet in martie 2016, pentru ca vedeam ca alerg acelasi numar de km intr-un timp mai indelungat si cu un puls mai ridicat. Vedeam ca sunt din ce in ce mai palida. Rezultatele de sange au aratat un nivel al hemoglobinei foarte jos (6) si, pe de alta parte, al vitaminei B12, foarte sus (peste 1800!). Nu mai intelegeam nimic. Nu schimbasem nimic in dieta, dormisem mai bine in 2015, mental si emotional eram cu mult mai bine. De ce corpul refuza sa raspunda la tot ce intreprindeam? M-am caznit o noapte intreaga, plagand si intrebandu-ma incotro sa o iau.

Getting Ironed (XIV)

In iunie 2014, nivelul hemoglobinei era 8 g/dL. Dupa sfaturile dnei dr. Soescu, am renuntat la orice supliment chimic, cu fier. Era evident ca nu faceam decat sa ma intoxic cu chimicale, rezolvand pe moment simptomele si, de indata ce renuntam la medicamente, nivelul fierului si al hemoglobinei cobora vertiginos. Aceeasi poveste pe care o traiam de 15 ani. Asta m-a frustrat pe moment, fiindca parea ca nimic nu ma ajuta cu adevarat. Ma luptam cu insomnii severe, iar cand faceam sport, imi era greu, caci oboseam imediat si pulsul urca la cote inalte.