Tomy Weissbuch. Cand talentul si tineretea isi dau mana

12248143_979786052082960_3830184090851386800_oEu nu prea reusesc sa ma uit la Tv, dar la final de 2015, s-a intamplat sa vad cateva editii ale emisiunii „Vocea Romaniei”. Asa l-am cunoscut pe Tomy. O sa iti spun primul motiv pentru care l-am indragit imediat: seamana cu Errol Flynn, actorul pentru care facusem o adevarata pasiune prin scoala generala. (Nu m-am putut abtine. Am alaturat 2 fotografii; nu seamana izbitor?🙂 )

Apoi, nu ai cum sa nu ii remarci zambetul cald, aerul de tanar cu cei 7 ani de-acasa si vocea sincera, ce-ti merge direct la inima. Am fost tare incantata ca Tomy a fost printre finalistii competitiei. Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, dar oare cat de des mai vedem la televizor tineri care isi cauta drumul in viata cu pasiune sincera, folosind doar talentul cu care au fost inzestrati, ci nu despuiala si excentricitati vulgare?

1930763_1045469058847992_7203530621053667389_nPrintr-o coincidenta fericita, la inceputul acestui an, l-am cunoscut pe tatal lui Tomy, Lucian (despre mainile lui fermecate sper sa reusesc sa scriu curand) si asa am reusit sa „ii smulg” un interviu tanarului muzician, care m-a tinut in fata televizorului in decembrie 2015.

Liorisme:  Tomy, povesteste-mi te rog putin despre copilaria ta. Ti-a placut muzica dintotdeauna?

Tomy:  Da! Am fost mereu pasionat de muzica. Nu stiam si in niciun caz nu credeam pe-atunci ca o sa vreau sa progresez in acest domeniu si ca o sa mi se deschida atatea usi de-a lungul timpului.

13325712_1098120670249497_477152091203014010_n

I rock!

Liorisme: Cand a devenit muzica parte din cine esti azi? Cum ai inceput sa canti?

Tomy: Totul a inceput de cand aveam 3 ani. Sora mea mai mare era intr-un cor al scolii, iar corul avea repetitii dupa ore. Evident ca o asteptam pe sora mea sa termine, ca sa plecam impreuna. La cat de des am stat sa o astept, invatasem tot repertoriul corului pe dinafara. La un moment dat, am cantat in curtea scolii, iar dirijoarea m-a auzit si m-a invitat sa ma alatur corului. Am fost acolo timp de 9 ani de zile, urmand sa plec, deoarece mi se schimba vocea. Mai tarziu, am luat o pauza de vreo 2 ani, timp in care nu am facut nimic legat de muzica. Apoi, am intrat intr-o trupa numita „Urban Kids Party”, cu care am lansat un videoclip si un CD, insa n-a tinut mult proiectul si ne-am destramat.

14182362_1157443004317263_1080386018_n

14101811_1157443000983930_19770833_nAm participat la „Romanii au Talent”, in al doilea sezon, unde am ajuns pana in semifinala, sperand ca poate asta imi va deschide o cale catre o cariera. Din pacate, sau mai bine zis din fericire, nu s-a intamplat atunci. La 15 ani, am avut prima mea trupa de cover-uri numita “Free Pursuit”, insa dupa un an, ne-am destramat. La 16 ani, am avut o alta trupa de rock, numita “Pulse“, cu care am cantat pentru 2 ani, urmand ca si aceasta sa se destrame. Ulterior, un prieten m-a incurajat sa cant in Centrul Vechi din Bucuresti, pe strada. La inceput, imi era putin frica, pentru ca nu mai facusem asta niciodata, nu stiam cum va reactiona lumea…era totul nou pentru mine. Dar, cu timpul, am mai capatat experienta si curaj, astfel incat sa devina o obisnuinta cantatul pe strada. La 17 ani, m-am inscris la „Vocea Romaniei”, fara sperante prea mari, din moment ce incercasem doi ani la rand si n-am fost acceptat. Mi-am schimbat conceptia cand am participat pentru a treia oara. Am zis ca vreau sa ma duc acolo distrandu-ma si pentru experienta, nimic mai mult. Nu m-as fi gandit vreodata sa “intorc scaune” si, in niciun caz, sa ajung pana in finala.

12356866_990257827702449_6695606867408036023_oLiorisme: Exista cineva sau ceva ce te-a inspirat pe drumul asta?

Tomy:  Eu am idoli care ma inspira zilnic, dar nu pot sa zic ca cineva m-a influentat in mod deosebit ca sa urmez aceasta cale. Pur si simplu mi-am ascultat inima.

12552991_1009353742459524_4105242943351261957_n

Liorisme: De ce anume crezi ca este nevoie, in afara talentului, pentru ca un muzician/artist sa aiba succes?

Tomy:  Este clar ca talentul nu o sa fie niciodata indeajuns pentru a ajunge departe. Munca este foarte importanta, deoarece talentul se dezvolta. Nu te poti baza numai pe acesta. De asemenea, un alt factor important este rabdarea. Nimeni nu iti va intinde pe tava succesul, tocmai de aceea trebuie imbinate rabdarea cu munca. Nu ar trebui sa existe graba in acest process, fiindca graba nu duce nicaieri.

Liorisme:  Care sunt cele mai mari realizari artistice, obtinute pana acum si ce insemna ele pentru tine?

Tomy: Wow! Cred ca prima mea realizare muzicala a fost atunci cand am compus si scris prima mea piesa. M-am simtit foarte mandru ca am ajuns atat de departe! A doua a fost cand am invatat singur sa cant la chitara, cu care am cantat in Centrul Vechi, in cluburi…foarte multe locuri de genul acesta. A treia, cred ca ar fi faptul ca am ajuns la scaunele de la „Vocea Romaniei”…iar faptul ca am ajuns pana in finala a fost un bonus neasteptat.

Liorisme: A fost „Vocea Romaniei” o rampa de lansare pentru tine?

12376549_991266687601563_5845147685887912504_nTomy:  Ooo, da! De cand am terminat concursul, am intrat intr-o trupa de evenimente, am fost chemat in Galati, Satu Mare si nu numai, pentru concerte; au aparut multe ocazii si nu exista destule cuvinte sa imi exprim fericirea. Ma bucur ca sunt oameni care intr-adevar au apreciat performantele mele pe scena de la „Vocea Romaniei”. Le sunt profund recunoscator echipei Pro Tv si Vocea Romaniei.

Liorisme: Sa faci muzica presupune si renuntari, sacrificii? Dar compromisuri?

Tomy:  Exista o vorba care spune ca „Arta cere sacrificii” si, intr-adevar, asa este. Au fost unele decizii grele, pe care a trebuit sa le iau, dar am pus in balanta ce mi-am dorit mai mult. Daca m-au ajutat deciziile sau nu…am sa las timpul sa vorbeasca.

Liorisme: Este greu sa faci muzica in Romania? De ce?

Tomy: Muzica nu este greu de facut. In Romania si nu numai, sunt tot felul de smecherii si prietenii false care se fac strict din interes, din pacate. Muzica in sine a devenit mai mult o afacere, decat o arta. Sunt foarte putini cei care mai reusesc sa mentina muzica, ca arta; si tintesc sa ajung si eu ca ei. Nu stiu cate va trebui sa indur pentru a ajunge unde imi doresc, dar ma iau dupa motto-ul meu: „Good things come to those who wait” (Lucrurile bune vin la cei care asteapta).

Liorisme: Este muzica o evadare, o adictie? Cum ai defini-o?

Tomy: Muzica, pentru mine, este un stil de viata. Este cea mai buna prietena a mea. Indiferent de stare, apelez la chitara (Jordan o cheama) si cant pana ma dor degetele. Cand sunt pe scena, pur si simplu las muzica sa vorbeasca, iar eu intervin de-abia in pauzele dintre piese. O las pe ea sa preia controlul mintii si corpului meu, cand performez.

Liorisme: Ce gen de muzica iti place sa abordezi?

Tomy: Imi place sa cant tot ce inseamna pop si rock alternativ. Imi place sa mai cant si jazz, dar nu as sustine prea multe concerte de genul acesta.

Liorisme: Ti-e teama de success? Crezi ca acesta schimba oamenii? In ce mod?

Tomy: Eu cred ca succesul schimba omul, intr-adevar. In acelasi timp, consider ca un om e bine poate sa nu uite de unde a plecat si, in niciun caz, sa nu se creada mai bun ca altcineva, atata timp cat asta isi doreste. Niciodata nu am suportat competitia. Intotdeauna am cantat pentru placerea mea si nu ca sa demonstrez ca as avea calitati mai bune ca altcineva. Mie nu imi este frica de succes in sine…ci de ce o sa imi aduca el, atunci cand o sa il am. Sunt tot felul de oameni in lumea asta, iar aceasta industrie e una din cele mai „periculoase”, din punctul meu de vedere.

Liorisme: In afara de muzica, ai si alte pasiuni?

Tomy: Ador si actoria, pe langa muzica. Imi place sa joc diverse personaje si sa imi descopar alte personalitati, pe care as putea sa le folosesc in anumite situatii. Imi place sa joc si jocuri video, dar nu ma pot considera un „hardcore gamer”, sunt mai mult mediocru si joc ca sa treaca timpul sau pentru a trai o experienta frumoasa.

Liorisme: Imi poti povesti despre un artist/o piese muzicala, care te-a impactat puternic si de ce?

Tomy: Sunt foarte multi cantareti care m-au influentat intr-un sens pozitiv si la fel de multe piese…dar piesa care cred ca m-a marcat cel mai mult si ale carei cuvinte le-am inteles de-abia recent (pentru ca de curand am trecut printr-o experienta mai putin placuta) ar fi „Purple Rain”, a lui Prince. Cand am reusit, in sfarsit, sa inteleg ce vrea sa zica piesa, am inceput sa plang si sa privesc altfel situatia prin care treceam, precum si lumea.

1936694_470355926489399_5900132016251017390_nLiorisme: David Bowie a declarat intr-un interviu: “Searching for music is like searching for God. They’re very similar” (Cand cauti muzica, e ca si cum l-ai cauta pe Dumnezeu. Sunt foarte similare).  Avea dreptate?

Tomy: Dumnezeu este reprezentat drept o entitate divina perfecta, care a creat lumea. Evident, fiecare artist cauta perfectiunea in muzica, insa rezultatul este acelasi la amandoua. Nu exista. Poate fi cautat, dar nu se va gasi niciodata deoarece: 1.) Perfectiunea nu a fost, nu este si nu cred ca va fi vreodata definita cu exactitate. 2.) Daca ar exista perfectiunea in orice, ce rost ar mai avea sa mai cream? De ce am mai incerca sa venim cu ceva nou? De ce am mai munci pentru lucrul respectiv? Asa ca da, consider ca David Bowie a avut mare dreptate prin acest citat.

Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor?

Tomy: Imi doresc din tot sufletul sa intru la Facultatea de Teatru din Bucuresti (U.N.A.T.C.). Vreau sa ajung un actor si un cantaret de succes, asa ca imi doresc cat mai multe concerte si piese la nivel national si, de ce nu, international. Sper ca, si dupa ani de zile, sa fac exact ceea ce fac si acum. Muzica si teatru cu suflet.

Thassos Beach Body Workout (session 5): stretching

Draga Cititor,

Exercitiile de stretching incheie seria de exercitii dedicate tuturor grupelor de muschi, pe care le-am filmat cu mult drag in Thassos, in vacanta noastra din iulie. Te rog sa nu neglijezi niciodata partea de stretching. Cel mai important beneficiu este acela ca, daca fac parte din rutina de antrenament, exercitiile de stretching previn accidentarile. Ele reduc tensiunea musculara, alungesc si intaresc fibrele musculare, ajuta la mentinerea flexibilitatii si mobilitatii corpului.

IMG_20160728_201834Daca nu ai timp de sport intens, exercitiile de stretching te vor ajuta in lupta cu sedentarismul, iti vor asigura o postura corecta a corpului si in plus, vor stimula circulatia limfatica si eliminarea produsilor de metabolism.

IMG_20160728_201903

IMG_20160728_201857Nu conteaza ce varsta ai sau daca practici ori nu sport. Aceste exercitii simple pot fi facute oricand si oriunde. Stretching-ul te ajuta sa te relaxezi, fizic si psihic si, chiar daca nu iti vine sa crezi, arde si calorii.

IMG_20160728_201951

IMG_20160728_202001Cel mai important, atunci cand efectuezi exercitii de stretching, este sa nu te grabesti, sa urmaresti reactia corpului (te opresti cand doare) si sa nu uiti sa respiri in ritm natural, lent, inspirand pe nas, in timp ce efectuezi exercitiul si expirand pe gura, cand relaxezi muschiul.

Si eu sunt inca la inceput. Desi nu ma laud cu o mare flexibilitate sau cu o forta deosebita, sunt mandra ca, corpul meu invata zi de zi sa evolueze, sa faca lucruri care, acum un an, erau pentru mine extrem de dificile.

IMG_20160728_202027

IMG_20160728_202036Te invit, asadar, intr-o noua locatie din Thassos, dar tot pe o plaja linistita, sub razele blande ale soarelui, aproape adormit, sa efectuam impreuna cateva exercitii de stretching.

IMG_20160728_201908Nu uita sa imi spui daca ti-a placut seria de exercitii filmate in Thassos si daca ti-ai dori sa vezi si sa incerci si altceva. Multumesc ca ai fost alaturi de mine in calatoria noastra greceasca, because we do it together!🙂 Iar daca vrei sa faci miscare impreuna cu mine mai des, aici gasesti toate filmarile lioristice de pana acum.🙂

Thassos Beach Body Workout (session 4): legs

IMG_20160727_095732Ca in fiecare dimineata petrecuta in Skala Prinou, mi-am asezat salteluta si prosopul de culoarea cerului, langa bancuta de pe plaja, unde obisnuiam sa pregatesc programul de fitness, pentru filmarea ce urma sa o facem seara. Desi bancuta de lemn era strajuita doar de un copacel anemic, aceasta facea, in mod surprinzator, umbra deasa, pana spre ora 9 si ceva dimineata.

IMG_20160727_095701Dupa ce am “muncit” vreo 45 de minute, timp in care Catalin isi facea”rondul” de inot zilnic, m-am intins pe prosop pe spate, “predandu-ma” momentului: am admirat cerul limpede, neumbrit de niciun nor, iar apoi am inchis ochii, lasand briza marii sa imi racoreasca pielea incinsa, iar calcaile mi le-am proptit in nispul aspru, ca sa-l simt mai bine. In tot rastimpul, cat facusem sport, se auzisera, de la cativa zeci de metri, doua voci masculine. Am incercat sa prind cuvintele si mi-am dat seama ca se vorbea greceste. In relaxarea ce pusese stapanire pe mine, vorbele aspre si usor rastite (caci cam asa vorbesc grecii), imi parea ca se rostogolesc pe plaja, tocmai in valurile mici, amestecandu-se pe nesimtite cu apa limpede si sarata si preschimbandu-se apoi in mici pestisori zglobii. Rasul grecilor, si el parca rastit, m-a smuls din relaxarea mea, dar ma gandeam, inca o data, ce frumos se contopea limba greaca (atat de dura si totusi, de o melodicitate aparte), cu peisajul si atmosfera din jur…

Coroana copacului de mai jos am descoperit-o, in timp ce faceam yoga, langa plaja. Am ridicat privirea si ochii au cuprins cu greu maretia naturii…

IMG_20160726_173024Pe plaja din Skala Prinou, din apropierea hotelului unde ne-am cazat, omul nu a apucat sa domesticeasca natura: pietre albe, roscate si vinetii, boscheti de tot felul imbogatesc peisajul, alaturi de scoici si plante salbatice, rezistente la soare si uscaciune si deosbit de periculoase pentru… talpi.IMG_3307

IMG_20160729_193922

IMG_20160729_193806

IMG_20160729_194011

IMG_20160729_193941Asadar, am avut locatia perfecta pentru inca o runda de exercitii, dedicate mai cu seama picioarelor.  Poti sa iti inchipui cum e sa faci miscare, in timp ce valurile iti canta la picioare, soarele iti trimite blandetea ultimelor raze calde, inainte de crepuscul, iar fosnetul naturii te binecuvanteaza? Let’s do it together!

 

Thassos Beach Body Workout (session 3): booty

In cautarea unui loc  de filmat, am gasit, aproape de malul marii, o gradina de maslini.

IMG_3234Printre maslinii batrani si intelepti, inspirand mirosul de iarba uscata si de apa sarata, mi-a trecut prin minte un gand: acela ca, peste 15 ani, voi fi intr-un loc asemanator, intr-o situatie asemanatoare, tot in compania lui Catalin, dar mai puternica fizic. Sper ca viata sa nu imi contrazica planul. In orice caz, eu sunt pregatita sa imbatranesc. Pentru asta fac miscare zilnic si invat impacarea cu mine si cu restul: pentru ca batranetea sa fie ceva asumat, iar eu nu doar sa ii fac fata, dar sa ma si bucur de ea!

IMG_20160727_180047

IMG_3237

IMG_20160727_180105

IMG_20160727_180012La final, am avut o provocare: sa curatam de scaieti si de iarba uscata si tare, salteluta. De fapt, Catalin s-a chinuit cu asta, incercand sa o spele in mare. Tot ne-am intors acasa cu cativa scaieti. A! Si tot abia la final, Catalin mi-a atras atentia ca purtasem maioul pe dos! Se vad cusaturile si eticheta. Ei, mi-a purtat noroc, eu asa zic.🙂

IMG_20160727_180619Tu esti pregatit fizic si mental, pentru ceea ce iti ofera viata? Daca nu, sa stii ca, cateva exercitii de tonifiere a feselor sunt un bun inceput, pe cuvant!🙂 Let’s do it together!

Thassos Beach Body Workout (session 2): shoulders and arms

Mama are o frica viscerala de apa. Asa cum am avut si eu pana in 2010. Anul trecut, in vacanta la Byala, intr-o zi cu valuri mari, am convins-o ca nu se intampla nimic daca intra doar pana la brau, in apa marii. M-a luat strans de brat si am pornit, impreuna, hotarate sa infruntam valurile. Dupa 3 pasi, un val puternic aproape ca a pus-o pe mama in fund. Ei bine, mama, care s-a plans toata viata ei ca sunt prea uscatita, s-a proptit in bratul meu stang si cu toata puterea apei si a celor 15 kg, pe care le cantareste mama, peste greutatea mea, am reusit sa o sustin, sa nu pice cu totul in apa. S-a uitat la mine si mi-a zis (nu cred ca o sa uit vreodata): Aaaa…se vede ca faci sport!🙂

IMG_3189 (1)Ei, da, nu lucram bratele si umerii ca sa crestem masa musculara (ceea ce, oricum, e destul de dificil), ci ca sa scoatem la iveala muschii si sa-i tonifiem, pentru a fi puternici. De obicei, umerii si bratele se lucreaza cu greutati, dar cred ca exercitiile cu greutatea propriului corp sunt la indemana oricui si nu adauga stres inutil asupra organismului, prevenindu-se, astfel, accidentarile.

IMG_3188

IMG_3192Locul de filmare a exericitiilor dedicate umerilor si bratelor l-a ales tot Catalin, in preumblarile lui cu bicicleta, la vreo 10-15 minute de mers cu masina, fata de Skala Prinou. Cat vedeai cu ochii, natura. Si liniste. Tulburata din cand in cand de zgomotul cate unei masini, ce trecea pe drumul din apropiere si de un deltaplan cu barca, care ne-a salutat zgomotos din…zbor. Sunetul e acoperit uneori de valurile marii, dar cred ca asta te va introduce mai mult in atmosfera locului, nu-i asa?🙂

IMG_3187

IMG_3198Esti gata sa devii mai puternic, executand exercitiile de mai jos? Let’s do it together!

 

Thassos Beach Body Workout (session 1): abs

 

IMG_20160728_101815Dupa ce, in articolul anterior, te-am “introdus” in atmosfera vacantei noastre grecesti, acum te invit sa faci miscare cu mine. Nu pentru ca “trebuie”, nu fiindca asa spune lumea ca e sanatos, nu pentru ca e la moda sau pentru ca vrei sa arati ca in reviste, ci fiindca, pentru corpul uman, miscarea e ceva natural. Miscarea (zilnica) e ceva mult mai natural decat statul pe scaun 12 ore/zi.  Nu cred ca exista pretuire mai mare, pe care putem sa o aratam corpului nostru, decat pastrandu-l in forma toata viata.

IMG-20160726-WA0003

IMG_3152Asa cum am mai spus, de alergat, am mai alergat pe malul marii, dar fitness, a fost prima data cand am facut pe plaja. A fost o provocare, mai ales la prima sesiune (putin cam chinuita), caci nu am prevazut ce greu va fi sa mentin pozitiile, concentrarea si echilibrul, din cauza nisipului, a pietrelor, a scaietilor si furnicilor de pe plaja: mereu ma intepa sau gadila ceva, nisipul imi fugea de sub picioare sau palme, picaturile de transpiratie se fugareau pe piele (desi filmam mereu seara, aproape de apusul soarelui), iar salteluta aluneca si se umplea mereu de nisip. Mi-am asumat insa riscul, facand toate exercitiile in picioarele goale, caci atat de rar ma conectez la natura in acest fel! Tot ce parea a fi un inconvenient, in final, ma obliga sa raman prezenta si atenta la ceea ce faceam, chiar daca m-am cam chinuit.

Am filmat fiecare sesiune de fitness cu mare bucurie, in locuri cu adevarat speciale, prin pacea si frumusetea pe care le-am respirat,  fiecare loc de filmare fixand o noua amintire de neuitat, legata de draga mea Grecia. Catalin m-a insotit in acest demers si asta a fost si mai frumos.🙂

IMG_3155Iata mai jos prima filmare, realizata in portul din Skala Prinou, printre vaporase, aflate in reparatii.

IMG_3143.MOVExercitiile se adreseaza zonei superioare a corpului, in special abdomenului (caci un abdomen lipsit de tonus = dureri de spate). In lipsa ganterelor sau a altui tip de greutati, m-am gandit la exercitii complexe, efectuate cu greutatea propriului corp, care cred ca sunt eficiente si provocatoare si implica, in fapt, o multime de muschi. Asadar, prima sesiune din seria Beach Body Workout (in fiecare zi, un set de exercitii, timp de 5 zile), incepe azi. Let’s do it together!🙂

Grecia, my Love (2)

IMG_3173Dupa o pauza de cativa ani, anul asta, eu si Catalin ne-am rasfatat singuri, o saptamana intreaga, in insula Thassos. E a treia oara cand o vizitam si, ca de fiecare data, Grecia e o bucurie: ape cristaline, plaje lungi, salbatice, peisaje ametitoare, liniste, atmosfera boema si o lipsa de sofisticatenie, care mie imi place atat de mult…

E prima data cand, pentru cazare, am platit mai putin decat am primit. Mi-au placut micutul hotel in care am stat (denumit, foarte inspirat, KRISTAL HOTEL), gazda, terasa cocheta, dar si gradina mica, plina de tot felul de pomi fructiferi, incarcati cu protocali, lime, rodii, palmieri uriasi, flori mirositoare…Camera, desi mica, a fost zilnic curatata; la fel si baia, surprinzator de aratoasa pentru banii platiti (210 euro/7 nopti). Prosoapele ne-au fost zilnic schimbate. Cred ca si asternuturile (nu sunt sigura, fiindca aratau mereu proaspete si curate).

IMG_20160726_092554

IMG_20160726_092531

IMG_20160727_161457

IMG_20160727_161442

IMG_20160725_103229

IMG_20160727_160039Locul in care am stat  (Skala Prinou) este un satuc mic, iar hotelul, situat intr-o zona retrasa, are in apropiere doar 2-3 taverne, 1 market mic, dar bine aprovizionat si, foarte important, hotelul se afla chiar langa plaja lunga si aproape salbatica.

IMG_3296

 

IMG_20160730_194838Mi-a placut ca cele 2-3 zone cu sezlonguri si umbrele nu erau niciodata aglomerate si le puteai folosi pentru 2.5 euro/loc, bani de care puteai sa cumperi un fresh de portocale (cel mai bun pe care l-am baut eu vreodata!)/ frappe/ cafea + o sticluta de apa rece.

IMG_3242

IMG_20160728_103311

IMG_3136Amestecul de rudimentar si de lux l-am intalnit doar spre capatul “statiunii”, unde trona un mare resort, de 5 stele. Numele lui mi s-a parut ca rezoneaza cu numele meu (ILIO MARE). Doar numele, caci sunt sigura ca pretul e unul pe masura locului.🙂

IMG_20160725_210425

IMG_20160725_210414Spre deosebire de alte vacante grecesti, de data aceasta, ne-am dorit sa “stam locului”, sa apucam sa simtim cat mai bine Skala Prinou si imprejurimile. Nici pentru filmarile pentru blog, pe care le faceam zilnic, putin inainte de apusul soarelui, nu ne deplasam prea mult cu masina. Nici nu era nevoie. In zona erau o multime de plaje frumoase si neaglomerate, iar Catalin, in calatoriile  lui aproape zilnice cu bicicleta, ochea cate un loc numai bun de imortalizat pentru Liorsime.

IMG_3264

Bicicleta lui Catalin, pe drumuri de Thassos

Doar sambata, inainte de plecare, am stat mai mult in masina, vizitand Marble Beach (unde nu mai fusesem cu alte ocazii) si Paradise Beach (pe care o stiam bine). A meritat. Am haladuit pe poteci inguste si pustii, pe langa pini “ninsi” de praful ridicat de rotile masinilor, am filmat caprite agere, ce faceau acrobatii pe marginea prapastiei, in cautare de hrana, am admirat peisaje aproape selenare, vietuite de utilaje grele, parasite parca de zeci de ani, si privelisti ce-ti luau graiul.

 

IMG_20160730_124530

IMG_20160730_151328

 

IMG_3318

IMG_3310

IMG_3343

Paradise Beach

Ca fiecare vacanta greceasca, si aceasta ne-a umplut sufletele de frumos si liniste. M-as bucura sa-ti fi transmis macar un pic de tot ce am experimentat si am simtit in Thassos. Si daca nu am reusit inca, sper sa o pot face prin filmuletele pregatite pentru Liorsime, in zilele de filmari a exercitiilor de fitness Beach Body Workout. Maine, voi publica prima sesiune. Te provoc sa imi fii alaturi, sa te bucuri de miscare si de o bucatica mica de Thassos. Pe maine!🙂

IMG_20160730_152554

 

 

 

Mancarea este Iubire…mai ales pentru mama (dr. Sorina Soescu)

M-am regasit aproape in totalitate in ultimul articol scris de doamna doctor Soescu, pe care il redau mai jos. M-am regasit, in primul rand, in rolul de mama, care incearca din rasputeri sa isi invete copiii despre alegeri sanatoase, mai ales cand vine vorba de mancare. M-am regasit si in rolul mamei anxioase, mai cu seama in concedii, cand copiii aveau prea multe ispite in jur si eu mai cedam, lasandu-i sa se bucure de o inghetata din comert, de un desert zaharicos la restaurant ori chiar de cartofi prajiti. Am invatat, in timp, de la copiii mei, ca e bine sa fii relaxat, atunci cand iei hotararea sa mananci si alimente de care care corpul nu are nevoie. Mancam, ne relaxam, ne asumam ce mancam si mergem mai departe, fara teama si scenarii negre. Nu se poate fara compromisuri; cel putin in familia noastra. Iar copiii sunt fericiti sa manance din deserturile pe care le fac eu in casa, fara zahar, dar si atunci cand degusta chestii “interzise”. Nu vreau ca alimentele sanatoase sa fie un “TREBUIE” fortat, pe care fetele mele il accepta doar de dragul meu, ci imi doresc ca ele sa faca alegeri bune, fiindca au inteles ca de asta are nevoie corpul lor, ca sa functioneze bine. Si de aceea, am invatat sa am incredere ca exceptiile nu fac rau, ba, cel mai probabil, ne intaresc sa mergem mai departe, in ceea ce aplicam zilnic, in alimentatia noastra.

M-am regasit si in rolul fiicei, pe care mama o cearta ori chiar o judeca, pentru alegerile alimentare. Dar ce minunant (iar aici e cu totul meritul mamei), ca in timp, tot mama a observat si a acceptat ca ceea ce incerc eu sa fac, ma mentine la un nivel de sanatate, pe care altfel nu l-as fi putut atinge si ca, mai mult, ea insasi se simte bine cu acest regim, pe care l-a adoptat la randu-i, in mare parte, de multa vreme.

Te invit sa citesti randurile doamnei doctor Soescu. Tu te regasesti in vreun rol?

MÂNCAREA continuă să joace un ROL EMOȚIONAL CENTRAL ȘI ESENȚIAL în viața mea, în viața noastră. Ritualurile de ”legătură” cu toți cei dragi continuă să se facă PRIN MÂNCARE.

Mama sau soacra mă servesc încă cu „bunătăți” de fiecare dată când mă prind, indiferent de faptul că îmi știu alegerile. Ele doresc să îmi aducă vibrația corpului în aliniere cu cea a lor. Consideră că ”datoria” lor de părinți este să mă transforme în ceea ce așteaptă și cred ele că ar fi bine să devin. În ciuda faptului că am devenit (de mult) un adult cu propriile mele convingeri, întâlnirile cu familia apropiată continuă să mă forțeze să rămân un copil, care acceptă orice i se oferă (alimente, cuvinte, emoții). 

… Interesant este la ființele umane faptul că legătura cu mama este atât de puternică, încât aceasta ne poate influența viața continuu, indiferent că este alături de noi fizic sau nu, în viață sau trecută la îngeri. Legătura cu mama, considerată de mulți o legătură de IUBIRE SUPREMĂ, este ceva special. Este o continuare ENERGETICĂ a vieții, o prelungire a ADN-ului, o trăire în două corpuri au aceleași vibrații. Copilul vine pe această lume ca ENERGIE PURĂ în corpul fizic; simțim puritatea și vibrația înaltă în fiecare celulă a nou-născutului. Și, treptat, devine greoi și ”împământat” ca noi ceilalți, devine blocat, fixist și intoxicat, ca noi toți. Alimentația este sarcina mamei în primii ani ai copilăriei. Ea este ”responsabilă” de transformarea copilului dintr-o făptură a cerului – dintr-un înger de energie – într-un om ”împământat” – un locuitor al lumii.

Mama ne menține în tiparele ”dresajului” social, ale ”bunei creșteri”, ale ”mâncatului tot din farfurie” și mai ales ale puterii lui ”TREBUIE”. Datorită IUBIRII pentru mama, copilul acceptă, rând pe rând, toți ”TREBUIE” din viața lui.

Pentru că Săptămâna Insectelor a prilejuit re-evaluarea relației cu MAMA (interesată conexiune!) nu doar în plan energetic – ci și în plan fizic – am primit un alt mesaj legat de studiul și evoluția mea:

MÂNCAREA ESTE IUBIRE.

În săptămâna insectelor, am ales să le ofer mamelor (mamei și soacrei mele)   ”bunătăți” raw-vegane, făcute cu multă măiestrie de prietenii mei de la Cămara cu merinde sau Bistraw, cele două restaurante vegane și raw-vegane din Constanța. Ca să nu mai tot primesc eu ”invitații”, am ales să fac eu invitația. Dar tot în jurul mesei s-a învârtit interacțiunea noastră. Am descoperit că SINGURUL meu subiect de discuție cu ”mamele”, a rămas mâncarea. Criticarea alegerilor mele, explicarea alegerilor mele, amintirea trecutului (iar și iar) prin ACELEAȘI povești, cu aceleași cuvinte și aceleași intonații, pe care le aud la fiecare masă, au rămas energiile COMUNE ale interacțiunii cu părinții. Dar pentru că ”mamele” refuză schimbările profunde (acceptă ocazional invitațiile mele ”raw”, dar continuă să consume lactate, carne, sare, zahăr, prăjituri și alte bunătăți), distanța energetică dintre noi se mărește. Activitățile pe care le dorim devin din ce în ce mai diferite. Orice împărtășire cu privire la noile interese, care apar în drumul devenirii de sine, devine o mică LUPTĂ cu fraza continuu ”aruncată în ochi”: ”Ce-ți mai trebuie și asta?” Dar asta nu mă împiedică SĂ SIMT IUBIRE pentru familia mea, pentru mama, pentru soacra mea. Și să realizez că și pentru mame – MÂNCAREA ESTE IUBIRE. DA, MÂNCAREA ESTE IUBIRE pentru o mamă.

 

2a5217b7-cfa1-4d9e-919f-95eeb7a61acc

MÂNCAREA DEVINE SINONIMUL IUBIRII din momentul în care copilul suge la sânul mamei, pentru că ACCEPTAREA hranei din corpul meu este momentul în care copilul acceptă să rămână în corp fizic. Ținerea în viață a copilului este o sarcină biologică atât de importantă, încât majoritatea mamelor se evaluează cu atributele ”buna sau rea”, funcție de ALIMENTAȚIA copilului:

– mănâncă bine – mama este bună

– nu mănâncă bine – mama este ”rea” – este ceva în neregulă cu ea.

Am văzut la cabinet ZECI DE FEMEI DISPERATE de modul în care copilul lor se alimentează. DISPERATE că sunt judecate de cei din jur ca fiind ”mame rele”. Disperate că NU SUNT IUBITE – nu sunt apreciate – că există șansa să fie ”expluzate” din grupul lor – dacă ”nu fac față” sarcinii de a fi mamă. MÂNCAREA ESTE IUBIRE pentru cei mai mulți dintre oameni. Dar în special pentru MAMA – MÂNCAREA ESTE IUBIRE. Mâncarea DEVINE corpul nostru. Fiecare gură, fiecare mușcătură, fiecare aliment introdus în corp, este o DECLARAȚIE DE IUBIRE făcută corpului nostru. Iar pentru mama, fiecare mușcătură a copilului devine o declarație de iubire pentru ea (dacă nu ați fost martorii disperării unei femei al cărui copil scuipă mâncarea sau varsă, înseamnă că nu înțelegeți exact ce vreau să vă spun!).

Așadar, ne confruntăm cu ENERGII ATÂT DE PROFUNDE, ATÂT DE PUTERNICE, ATÂT DE SUBTILE, încât avem nevoie de mult ajutor și multă putere să putem să le acceptăm, prelucrăm și integrăm! (”Digestia” energiilor este întotdeauna un proces complex, mult mai complicat decât digestia fizică a alimentelor!).

IMG_20160522_104119

Desert ca la mama acasa: fara zahar, dar cu fructe dulci si gustoase (2016)

De aceea, vă propun ca săptămâna ce urmează să facem o SINTEZĂ și o REPETARE a folosirii a mai multor exerciții învățate în ultimile săptămâni. AVEM NEVOIE SĂ NE AMINTIM toate ”instrumentele” pe care le avem, întrucât LUNA PLINĂ ÎN CAPRICORN de marți, 19 iulie, ne-a zgudui cu toată forța ”caprei” și a intensificat la maxim REVELAȚIILE NOASTRE! Am simțit forța acestei luni în creștere chiar la finalul săptămânii ce a trecut, prin toate provocările: reacția corpului la căldură și uscăciune, reacțiile emoționale la ”reuniunile” de familie, reacțiile mentale la tentativele de trăire în prezent (fuga în senzația de vinovăție datorată greșelilor trecutului, fuga în planurile pentru viitor!).

Nu întâmplător am reluat discuția ”relației cu mama și a iubirii profunde, a iubirii primordiale din viața noastră – a iubirii materne”!

Vă propun ca în săptămâna ce vine să continuați exercițiul oglinzii, în care dimineața la trezire să vă spuneți: TE IUBESC – TE IUBESC CU ADEVĂRAT – TU, cel din oglindă, TE IUBESC CU ADEVĂRAT! Și, în același timp, să-i spuneți corpului dv că-l iubiți – la fiecare mușcătură de mâncare – ÎN TIMP CE MESTECAȚI MÂNCAREA. TE IUBESC. TE IUBESC CU ADEVĂRAT, corpul meu frumos!

Transformați fiecare masă într-o CEREMONIE A MESEI, sărbătorind VIAȚA, sărbătorind faptul că existați în prezent. Bucurați-vă de vremea frumoasă, de soare, de căldură, de oamenii din jurul vostru, de tehnologie; binecuvântați și mulțumiți pentru TOT CE AVEȚI! Dacă apar ”pofte” induse de expunerea, vederea sau mirosul altor alimente, amintiți-vă puternicul exercițiu de ”RESPECT” al puterii tuturor energiilor din lume: POFTĂ, ÎȚI RESPECT PUTEREA. Spuneți-vă de câteva ori acest lucru. Este posibil ca pofta voastră să se diminune, să dispară , iar conștiența voastră să câștige înfruntarea. Dar este posibil și să fiți copleșit de poftă și să mâncați ceea ce vă atrage.

Dacă apare vinovăția sau părerea de rău, nu uitați să spuneți: ”VINOVĂȚIE, ÎȚI RESPECT PUTEREA!” Și să adăugați: CORP FRUMOS – TE IUBESC, TE IUBESC CU ADEVĂRAT! Repetați și exersați aceste exerciții, exact cum faceți atunci când învățați o limbă străină. REPETAȚI IAR ȘI IAR, pentru a ”automatiza” un comportament (sau gânduri). NU UITAȚI CĂ MINTEA ESTE UN SOFTWARE. Avem nevoie să ”bătătorim” câteva dintre căile folosite, pentru a le putea folosi ”la pilot automat”!

MÂNCAREA ESTE IUBIRE. ÎN PRIMUL RÂND, IUBIRE DE SINE. Să ne centrăm întreaga săptămână pe IUBIREA pentru corpul nostru.

Să ne purtăm frumos cu propriul corp, să-l expunem la soare (după -amiaza), să intrăm în apa mării și să înotăm, să avem grijă de pielea noastră, folosind uleiul de cocos sau uleiul de migdale dulci, ce o ajută să nu se usuce prea tare de la soare și la căldură. Să stăm cât mai mult în aer liber, să stăm cât mai mult în Natura, să ne odihnim și să ne relaxăm într-un hamac, sau într-un balansoar, ori pur și simplu, pe o păturică pe iarbă: să observăm cu atenție insectele, păsările, animalele și florile și să ne simțim, alături de toate, o parte din ceva mult mai mare. Să realizăm că senzația interioară de ”excludere” și de ”singurătate” este FALSĂ! Să ne dăm seama că nu este nevoie să participăm la activități care ne fac rău, doar pentru a ne simți o parte dintr-un grup, întrucât, în realitate, NU SUNTEM NICIODATĂ SINGURI. Cum să fim singuri vreodată, când SUNTEM ÎNCONJURAȚI DE VIAȚĂ, în fiecare secundă și în fiecare minut? Stați pe malul mării, stați într-o pădurice, cu spatele lipit de un arbore și priviți, în liniște, în jurul vostru. Vi se pare că sunteți vreodată singuri?

VIAȚA ESTE IUBIRE. NATURA ESTE IUBIRE. MÂNCAREA ESTE IUBIRE. Totul în jurul nostru este IUBIRE. Să exersăm o săptămână întreagă existența IUBIRII – cu fiecare înghițitură de mâncare, cu fiecare gând pe care îl avem și cu fiecare vorbă pe care o rostim. MĂ IUBESC. MĂ IUBESC CU ADEVĂRAT. Și vă iubesc. Vă iubesc cu adevărat.

O vară insorită tuturor – cu iubire, Sorina

Sursa articol: http://www.centrulnatura.ro/saptamana-iubirii/

Mihai Baractaru. Primul roman participant si finalist la cel mai greu Ironman din lume: Kona, Hawaii

Februarie 1978. Prima cursa Ironman din Hawaii. Inot: 3,86 km. Bicicleta: 180 km. Alergare: 42 km. 15 sportivi aliniati la linia de start. Toti barbati. Gordon Haller, specialist in comunicatii al US Navy, a fost declarat primul Ironman ever, cu un timp de 11:46:58.

21

23In anul urmator, lua startul si o femeie: Lyn Lemaire. Timpul ei a fost de  12:55:38.

37 de ani mai tarziu, pe 10 octombrie 2015, germanul Jan Frodeno castiga cursa in 8:14:40, dar nu reusea sa doboare recordul lui Craig Alexander din 2011 (08:03:56). Alexander este cel mai in varsta castigator din istoria competitiei (avea 38 de ani, cand a obtinut cel mai rapid timp). La femei, tot in cursa din toamna lui 2015, elvetianca Daniela Ryf a terminat in 8:57:57, un timp formidabil pentru o femeie si foarte aproape de recordul obtinut in 2013 de australianca Mirinda Carfrae (8:52:14).

Astazi, Ironman este un brand-monstru, iar pentru cei mai multi atleti, este foarte dificil sa ajunga sa participe la Kona, in Hawaii, fiindca sunt locuri disponibile doar pentru localnici, pentru cei care castiga puncte de calificare de top la grupa lor de varsta la mai multe evenimente Ironman, sau pentru sportivi suficient de norocosi pentru a castiga unul din mult ravnitele locuri de loterie. In orice caz, evenimentul ramane punctul culminant al sportului pentru triatleti din toata lumea.

680E7291-E99D-A5D7-0C5977D324175928Ironman Kona este una dintre cele mai asteptate, dar si mai grele competitii de triatlon din lume; o cursa aproape inumana, nu doar din cauza caldurii insuportabile. Asfaltul de culoare neagra si roca vulcanica absorb caldura solara, radiind in aer temperaturi incredibile. Se spune ca undeva, prin iulie 2010, s-au inregistrat 43 grade Celsius in Kona! In alergare, cand corpul este oricum infierbantat, temperaturile astea sunt extrem de greu de indurat, mai cu seama ca se adauga si umiditatea crescuta din aer. Iata de ce Kona este atat de ravnita, dar si temuta de triatleti.

150219_Rudy-Project-Announces-Winner-of-2015-Kona-SweepstakesAcestea fiind zise, ti-l prezint pe Mihai Baractaru, zis si Mita, primul roman participant (si finalist) la ultima competitie Ironman din Kona, Hawaii! Mita a terminat pe locul 416, cu timpul de 10 ore, 9 minute și 39 de secunde. Un timp incredibil, intr-o competitie incredibila!

Ca toate povestile pe care le adun si, de fapt, ca toate povestile de viata ale oamenilor din lumea asta, si cea a lui Mita e minunata. O viata plina de inspiratie, de modestie si de realizari uimitoare.

Liorisme: Mihai, povesteste-­mi te rog despre copilaria ta. Esti inca foarte tanar, asa ca iti va fi usor sa iti amintesti. :-) Cum erai cand erai copil?

Mihai: Toata ziua eram foarte activ. Ma jucam in fiecare zi. Fie jucam fotbal in “curtea gradinitei” (un loc in apropierea blocului unde locuiam), fie pedalam cu bicicleta prin jurul blocului, prin oras. Imi placea foarte mult sa explorez locurile din Brasov. Daca stateam pe loc, simteam ca “nu am aer”, trebuia sa fac miscare!

Liorisme: Cand ti-ai dat seama ca esti bun la sport?

Mihai: Cred ca am realizat asta dupa terminarea primului Ironman din Ungaria, la Nagyatad, cu timpul de 10h39 min. Cand am terminat, fostului meu antrenor (Rus Marius) nu ii venea sa creada. Evident ca anul urmator a trebuit sa ma intorc la aceeasi cursa de Ironman si sa le dovedesc ca nu a fost un simplu noroc, ci ca “sunt facut pentru Ironman”, asa cum spuneau Rus Marius si sotia sa, Nicoleta Rus. Au crezut in mine, incepand cu prima clipa. Dupa terminarea primului Ironman, mi-am spus ca o sa fac tot posibilul sa ajung la Campionatul Mondial de Ironman si sa fiu primul roman din istorie, calificat.

 

Ironman Ungaria2

Ironman Ungaria, 2013

Liorisme: Care au fost primele tale realizari sportive si ce au insemnat ele pentru tine?

Mihai: Cred ca in momentul in care am castigat primul meu concurs. A fost un duatlon, organizat in Prejmer. Ma asteptam sa fie greu concursul, dar nici chiar atat de greu! A trebuit sa strang din dinti de la inceputul cursei (unde eram ultimul), pana la final (cand am ajuns sa ma tin cu mana de zona ficatului, caci nu ma puteam de durere). Dupa concurs, am primit o suma modica de bani si mi-am spus in sine mea ”cred ca sunt bun la asta si as putea sa devin si mai bun!”

 

Liorisme: Cum te-ai calificat la Ironman Kona?

Mihai: M-am gandit serios cum o sa fac asta. Partea de finantare nu o aveam, dar mi-am spus ca o sa fac tot ce-mi sta in putina sa ajung acolo. Pentru inceput, primul pas pe care a trebuit sa il fac, a fost sa urmez un program de antrenament (in care sa cred, mai ceva ca in Dumnezeu) si sa fiu cat se poate de disciplinat. Cu alte cuvinte, am inceput sa ma pregatesc, sperand ca in drumul meu spre calificare vor fi persoane dispuse sa ma finanteze pentru un astfel de proiect. Aveam mereu in minte parerile celor din jur (“nu ai cum sa te califici, ai nevoie de timpi foarte buni si multi bani”) si pur si simplu m-am incapatanat atat de tare, ca sa le demonstrez ca “poti face performanta si cu foarte putine resurse”! Asta este si motto-ul meu: ”Trebuie sa iti doresti acel lucru si sa faci tot ce iti sta in putina sa il atingi”!

 

Liorisme: Cum si cat timp te-ai pregatit fizic pentru aceasta cursa impresionanta? Ai un antrenor?

Mihai: Pentru a ma califica pentru Campionatul Mondial de Ironman, m-am pregatit 10 luni. Pentru inceput, m-am evaluat si apoi mi-am facut un plan de antrenament. L-am respectat in proportie de 95-97%. In momentul de fata, nu am niciun antrenor. Singurul antrenor pe care l-am avut a fost Rus Marius, pe vremea cand stateam in Brasov, la parinti acasa. Cum m-am pregatit? Pai foarte simplu! M-am tinut de programul de antrenament si mereu imi aminteam de ce fac asta. Imi raspundeam la intrebare si imi continuam antrenamentele. Este foarte dificil sa te pregatesti pentru o astfel de cursa. Este un sport individual si te poti baza numai pe tine. Trebuie sa ai incredere ca vei reusi!

Liorisme: Ce rol crezi ca a jucat felul in care ai abordat partea nutritionala in performantele de pana acum? Te consiliaza cineva pe aceast aspect?

 

Mihai: In 2008 si 2009 am colaborat cu “suplimente.ro”, iar Cristi Margarit mi-a deschis apetitul si calea pentru o nutritie cat mai sanatoasa si mai eficienta in timpul antrenamentelor. Ulterior, acesta cale s-a transformat intr-un stil de viata sanatos. Inainte sa il cunosc pe Cristi, faceam antrenamente mancand numai prajeli, nimic sanatos; tot accentul era pus pe gust. Dupa sfaturile lui, am inceput sa consider mancarea un combustibil si atat. Mananc pentru ca este necesar. Zicala ”esti ceea ce mananci”, se aplica in totalitate. In prezent, incerc sa ma documentez din carti de nutritie si sa le aplic pe piele mea, experimentandu-le; astfel, stiu cum reactioneaza corpul meu la combinarea diferitelor alimente.

Fara asfalt, 2016

Fara Asfalt. 2016

 

Liorisme: Cum ai pregatit cursa de la Kona din perspectiva nutritionala? Concret, ce ai mancat in dimineata cursei?

Mihai: Probabil ca o sa radeti, dar Laura, prietena mea, s-a trezit la 4 dimineata sa imi fac o omleta din 4 oua, cu branza de capra. Atat! Inainte cu 30 de minute de startul la inot, am mancat o banana. Cand am iesit din ocean, ametit, abia am gasit punga cu echipamentul sportiv din tranzitie si am luat cateva guri de bautura isotonica. Pe traseul de la bicicleta, am avut la mine 3 batoane proteice, 3 energizante si 3 geluri energizante, pe care le-am luat la un anumit interval si in functie de dificultatea traseului. In proba de alergare, am pus accentul mai mult pe banane si apa, iar spre final, cola cu apa, pentru a-mi ridica indicele glicemic cat mai sus.

Liorisme: La Kona, cu siguranta ai gasit o bucatarie total diferita de cea de aici; cum te-ai adaptat?

Mihai: Cand am ajuns pe insula, eram foarte fericit ca voi fi prezent la cel mai mare eveniment de Ironman. Legat pe nutritie, cand am ajuns in magazinele lor, toate alimentele erau semi-preparate, gen fast food. Lucrul asta m-a ingrijorat destul de mult. Urma cea mai importanta cursa din viata mea si nu as fi vrut deloc sa mananc fast food. Asa ca am pus accentul foarte mult pe fructe si legume. Mancam zilnic cate 3-4 kg de fructe; in special papaya, mango, ananas, avocado. In ziua cursei, nu prea mai ai cum sa schimbi corpul sau sa mananci in timpul cursei cat mai sanatos, in speranta ca o sa fie bine. Partea de nutritie si de hidratare, o construiesti cu cateva saptamani inainte. Nu in ziua cursei! Ar fi prea tarziu daca te gandesti la asta. Corpul este intr-o continua schimbare, iar tu, daca ai manca sanatos doar in timpul efortului, ai schimba doar o mica parte din ce trebuia facut.

Liorisme: Ce a fost cel mai greu pe parcursul cursei?

Mihai: As spune toata cursa, deoarece este foarte grea, incepand cu inotul, unde este o lupta de supravietuire si nu se compara cu nicio alta cursa. In proba de bicicleta, chiar exista acele “cross winds” de care vorbesc toti atletii, iar in proba de maraton sunt temperaturi de 33-34 grade, cu umiditate 90% (echivalentul a 40-43 grade C in Romania). In plus, asfaltul pe insula, ca sa reziste temperaturilor inalte, este format din roca vulcanica, care degaja foarte multa caldura. Pe toata cursa, nu exista niciun pic de umbra. Totul este sterp.

 

Liorisme: Ce te-a marcat la Kona?

Mihai: Am fost impresionat de modalitatea de abordare si stilul de viata al sportivilor prezenti la Kona. Au un stil de viata foarte lejer, fara stres, fara presiuni si cu multa recunostinta si apreciere. Am intalnit si am discutat cu aproape toti profesionistii de la Kona si sunt foarte modesti, avand un caracter aparte. Un model de viata, de la care poti invata foarte multe.

Liorisme: Ai mai repeta experienta asta incredibila?

 

Mihai: Pentru 2016, intentionez sa ma calific pentru a doua oara la Campionatul Mondial de Ironman. Acolo este centrul triatlonului si acolo poti vedea cel mai bine nivelul tau de pregatire. Acolo este km 0. Intentionez sa ma clasific si mai bine la categoria de varsta.

Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor?

Mihai: Imi urmatorii 2 ani, imi doresc sa cobor la 8h:50min si sa trec la profesionisti. Imi doresc sa concurez alaturi de cei mai buni! In 4 ani de zile, vreau sa cobor sub 8:30min, iar in 6 ani, sa concurez la categoria de profesionisti la Campionatul Mondial de Ironman.

Gym Lioristic (6). Total body workout

Anul asta, ne-am trezit ca a dat navala vara peste noi. Dupa ce zile la rand ne-au udat ploi reci si ne-a suflat vant de noiembrie, brusc, tropicele s-au mutat in Romania. Pe caldura asta ravasitoare, daca nu te trezesti foarte dimineata, e mai complicat sa faci sport intens. Eu sunt tare matinala din fire, nu am probleme sa ma trezesc, dar nu e nimeni sa ma filmeze, caci copiii dorm la ora aia. Asa incat, intr-o seara de sambata de ciresar, cand vantul se milostivise sa miste frunzele copacilor si firul ierbii din curte, ne-am pus pe treaba (eu si Gia, Eva doar distrandu-se pe seama noastra :-)).

Cel mai bine ma simt cand fac sport dimineata, pe stomacul gol. Beau doar apa cu pudra de orz verde si lamaie. Altceva nu-mi trebuie. Corpul e usor, limfa fiind fericita sa circule libera, dupa stagnarea de peste noapte. Desi am filmat seara, dupa ora 18, ore bune dupa pranz, nu m-am simtit la fel de bine ca in diminetile cand in stomac nu a ajuns nimic solid. Dar mi-am dorit sa filmez, mai ales ca la asta participa si Gia…Sunt cam putine lucruri distractive,  pe care le facem impreuna…O alta parte buna a filmarilor, este faptul ca pot apoi sa vad ce am de corectat. Pe ici, pe colo, postura sufera si cum nu am oglinda in care sa ma privesc cand fac sport, filmuletele Giei sunt tare folositoare. Imi pare rau ca ne restrange timpul maxim de filmare (20 de minute), caci daca Gia nu ma anunta cate minute mai avem (cum s-a intamplat si acum), nu reusesc sa filmez tot ce mi-am propus si inregistrarea se termina brusc.

Cele mai multe dintre exercitii, asa cum ai sa vezi, sunt “tacute” (silent/quiet workout). Adica, nu am avut prea multa topaiala. Asa, nu riscam sa creasca pulsul prea tare, mai ales ca este cald si, in plus, daca stai la bloc, nu deranjezi nici vecinii! Pentru ca in spatele casei aveam umbra la ora aia, am cam fost restransa de spatiu si Gia a hotarat ca e mai bine sa puna pauza in filmare, ca sa poata repozitiona camera video, de cate ori filmam pe saltea. Sper ca asta sa nu fi daunat prea tare cursivitatii filmarii.

 

In ultima vreme, m-am concentrat mai mult pe exercitii de “strength” si mai putin pe cele de tip cardio, care ridica pulsul foarte sus. Simt ca de asta am nevoie in aceasta perioada si ca asa e mai bine pentru corpul meu. Si, de asta data, m-am ajutat de un Timer gasit pe Net, ceea ce ma incanta tare. Nu a mai trebuit sa numere nimeni. Ne-am ocupat doar de miscare. Ar fi fost bine sa il folosesc si la stretching, asa nu depaseam timpul maxim de filmare.

 

 

BeFunky Collage3

 

Sper ca exercitiile filmate de Gia (30 de secunde workout si 10 secunde, resting), sa iti placa si sa te motiveze, caci vara e abia la inceput si cine nu vrea sa fie in forma, pentru zilele de plaja ori pentru rochitele estivale? Mai jos, gasesti lista exercitiilor executate (prefer sa folosesc engleza, pentru ca chiar nu as sti sa traduc unele elemente sau in romana ar suna caraghios). Sa inceapa tonifierea, zic!🙂

INCALZIRE (WARM-UP)

  1. Jumping rope
  2. Silent jumping jacks
  3. Strike downs
  4. Quick knees
  5. Deep froggers

WORKOUT (2x)

  1. Sumo squat+2 lifts
  2. Bicycle abs
  3. Chaturanga + downward facing dog + jump
  4. Plié squat pulses
  5. Plank+finger taps
  6. 5 kg rows
  7. Elbow hip drops (left side)
  8. In and Out V abs
  9. Elbow hip drops (right side)

STRETCHING (aprox. 3 minute)

Data care vine, te provoc sa facem impreuna exercitii de tonifiere a picioarelor si intarirea muschilor spatelui. De asemenea, abia astept sa ii implic mai mult si pe copii, intr-0 filmare cu exercitii dedicate lor, copiilor.

Pe data viitoare!